Glossary

This glossary is generated automatically.

To add an article to the glossary, tag the page with an underscore and the first letter of the article's title
e.g., for an article titled Example add the tag _e using "other tools"—"page tags"

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

A (Back to Top)

Africa

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:12

Categorii: geografie

Agharta

de la misterywisemisterywise 17 Mar 2013 15:31

Altun Ha

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:26

Categorii: civilizații dispărute

America

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:13

Categorii: geografie

Antarctica

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:13

Categorii: geografie

AntiGravitație

de la misterywisemisterywise 25 Apr 2013 05:52

Arbor Low

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:01

Categorii: construcții gigantice relief artificial

Arborele Cunoașterii

de la misterywisemisterywise 16 Mar 2013 17:27

Arborele Vieții

de la misterywisemisterywise 16 Mar 2013 17:32

Arca lui Noe

de la misterywisemisterywise 16 Mar 2013 17:07

Area 51

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:26

Categorii: locuri misterioase

Asia

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:14

Categorii: geografie

Atlantida

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:00

Atlantida (în greacă, Ἀτλαντὶς νῆσος, ’’insula lui Atlas’’) este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, ’’Timaios’’ și ’’Critias’’[Bibliography item 1 not found.].
În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa și Europa de Vest. După o încercare eșuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9.500 î.C.).
Atlantida din dialogurile lui Platon este de obicei considerată un mit creat de acesta pentru a-și pune în evidență teoriile sale politice. S-a avansat ipoteza că sursele de inspirație se află în momente din istorie, ca erupția de pe insula Thera sau războiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea așezării Helike în 373 î.C. sau invazia eșuată a Siciliei de către atenieni din 415 - 413 î.C.
Posibila existență a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puțin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umaniști în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăsește în cultura populară, de la opere științifico-fantastice la filme și jocuri video, iar studiul existenței sale face obiectul unei noi științe, numită atlantologie.
Atlantis_map_1882
Athanasius_Kircher's_Atlantis
Plato_Timaeus
Posidonio_de_Apamea
Santorini_Landsat
Bimini_island
Bimini_satellite_view
Nemo_Aronax_Atlantis
Plato_Aristotel
Bimini_map

Atlasul Catalan

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:36

Australia

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:17

Categorii: geografie

Avalon

de la misterywisemisterywise 17 Mar 2013 15:31

Avioane Antice

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:17

Ayers Rock

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:19

Categorii: geografie

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

B (Back to Top)

Badami din India

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:32

Categorii: obiective turistice deosebite

Bateria cu apă tip Stubblefield

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:31

Pentru Bateria Electrică inventată de Nathan B.Stubblefield din Murray, Kentucky, a fost emis brevetul U.S. nr.609969 datat octombrie 1896. Cu drepturi de folosire a brevetului a fost menţionat şi William G. Love. Invenţia consta într-un nou tip de baterie electrică şi reprezenta un mijloc eficient de generare a curenţilor electrici, a căror intensitate este suficient de mare pentru a prezenta importanţă practică. Bateria furnizează nu numai un curent principal constant, ci şi un curent temporar secundar indus.
Este binecunoscut faptul că în cazul unui ansamblu cuplat voltaic şi introdus în pământ umed, elementul pozitiv suferă o acţiune galvanică de o intensitate suficient de mare pentru a produce curent atunci când cele două terminale sunt puse în contact. Acest tip de baterie a fost denumit ’’Baterie Apoasă’’ şi era folosită pentru încărcarea electrometrelor, dar nu era capabilă să genereze un curent considerabil din cauza rezistenţei interne mari pe care o avea.
Bateria Stubblefield reprezintă o perfecţionare a Bateriei Apoase, deoarece utilizează un tip nou de cuplaj galvanic, capabil să multiplice curentul furnizat de celulele voltaice obişnuite şi în acelaşi timp să producă un câmp magnetic suficient de puternic pentru a induce un curent corespunzător într-un solenoid sau o bobină secundară. Din acest punct de vedere, invenţia reprezintă un anumit tip de baterie voltaică cu puternice proprietăţi inductive magnetice, ce furnizează un curent suficient de intens pentru a prezenta importanţă practică.
Conform specificaţiilor patentului, Bateria Stubblefield reprezintă o combinaţie între o baterie electrică şi un electromagnet, ce a fost adaptată pentru utilizarea apei ca electrolit şi care cuprinde o piesă din oţel moale şi un cuplaj voltaic realizat din cupru şi sârme izolate de oţel, înfăşurate în straturi separate, ce formează o bobină în jurul piesei din oţel moale.

Bateria din Bagdad

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:12

Bateriile electrice telurice

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:31

Cercetătorii ce investighează diferitele domenii de manifestare a energiei libere au descoperit existenţa unui brevet datat 27 ianuarie 1875, ce a fost obţinut de James C.Bryan din Philadephia pentru ’’Bateria Telurică’’. Desigur că pentru marea majoritate a oamenilor de ştiinţă însăşi ideea de a construi o baterie în pământ este ridicolă. Dar iată ce preciza inventatorul James C.Bryan în urmă cu 140 de ani:
’’Obiectul invenţiei mele este de a produce electricitate cu ajutorul unor baterii telurice, capabile să genereze un curent constant de o intensitate corespunzătoare, care să înlocuiască bateriile voltaice obişnuite. Se cunoaşte faptul că dacă sunt îngropate diferite elemente – de exemplu plăci de zinc şi cupru – ia naştere un curent electric, dar eu am descoperit că atunci când astfel de elemente sunt încapsulate în sulf, intensitatea acestuia creşte mult mai mult.
Am realizat acest lucru în felul următor: curentul este colectat cu ajutorul unor conductori izolaţi, înfăşuraţi în jurul unor magneţi plaţi din oţel nichelat, care sunt plantaţi pe direcţia nord-sud, pentru a recepţiona curentul magnetic teluric; una sau mai multe bobine secundare realizate din conductori izolaţi înfăşoară bobinele magneţilor şi primesc electricitate prin inducţie de la bateriile magneto-voltaice.
În figură, bateria voltaică este compusă din câteva plăci de zinc pur B şi un număr egal de plăci de cupru A, ce sunt încapsulate în masa de sulf C şi conectate printr-un fir izolator D, care constituie înfăşurarea primară a diferitor elemente magnetice E realizate din plăci de nichel. Aceste baterii sunt orientate pe direcţia nord-sud, pentru a recepţiona curenţii telurici şi a-i transforma în electricitate. Bobina primară D este înconjurată de înfăşurarea secundară F, prin inducţie captându-se curentul electric al bateriilor voltaice.’’
earth_batteries
earth_batteries1

Pentru cei ce doresc să construiască o asemenea baterie telurică, unii experimentatori recomandă introducerea în pământ a două vergele sau ţevi din cupru (pentru a obţine rezultate mai bune este indicat ca acestea să se planteze lângă un copac). Conectate la un galvanometru, acul acestuia va indica o valoare pozitivă, deşi pentru formarea tensiunii trebuie aşteptat un anumit timp. Se pare că foştii ingineri şi operatori de telegrafie cunoşteau şi valorificau fenomenele pe care le manifestă curenţii subterani, în momentul în care bateriile Edison de curent continuu se descărcau complet, scânteile produse cu ajutorul curenţilor telurici depăşind uneori ca intensitate pe cele produse de bateriile clasice.

Biblioteca din Alexandria

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:08

Biblioteca din Alexandria a fost cea mai renumită bibliotecă a antichității. Situată în Alexandria, adevărată metropolă a civilizației greco-romane din Egiptul antic, conținea peste 900.000 de pergamente.
Ancient_library_of_Alexandria
Alexandria_library_inscription
Egypt_Alexandria_BibliothecaAlexandrina
Alexandria

Bigfoot

de la misterywisemisterywise 16 Mar 2013 15:21

Blythe Intaglios

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:55

Categorii: construcții gigantice geoglife

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

C (Back to Top)

Caral

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:27

Categorii: civilizații dispărute

Carta Marina

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 06:13

Categorii: cărți și manuscrise misterioase

Cartea lui Enoch

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:35

Cartea Oera Linda

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:45

Cercurile Zânelor

de la misterywisemisterywise 19 Apr 2013 05:27

Charles Fort

de la misterywisemisterywise 17 Apr 2013 06:21

Chichen Itza

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:09

Chivotul Legământului

de la misterywisemisterywise 25 Mar 2013 07:54

Cholula

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:28

Categorii: civilizații dispărute

Civ. Aksum

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:20

Civ. Anasazi

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:33

Civ. Clovis

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:29

Civ. Cucuteni

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:27

Civ. Harappa

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:34

Civ. Khmeră

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:26

Civ. Miceniană

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:22

Civ. Minoică

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:31

Civ. Nabateană

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:19

Civ. Olmecă

de la misterywisemisterywise 19 Mar 2013 07:16

pagina 1 din 212următoarea »

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

D (Back to Top)

Discul Phaistos

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:19

Dispozitiv de regenerare a energiei Heinrich Kunel

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:33

Brevetul DE nr.3024814, ce i-a fost acordat în 28.01.1982 lui Heinrich Kunel pentru lucrarea ’’Metode și dispozitive de producere a energiei’’, se referă la diferite metode şi dispozitive de producere a energiei prin conversia fluxului magnetic fără utilizarea elementelor rotative (cum ar fi magneţii permanenţi ce induc un flux variabil) prin crearea unei variaţii temporale maxime ale curentului electric indus de flux, fără circuit termic, moment de torsiune şi proces chimic, în aşa fel încât curentul electric este multiplicat de n-ori.
Problemele legate de producerea, transportul şi consumul de energie sunt binecunoscute specialiştilor. Transformarea energiei primare convenţionale în energie electrică utilă este costisitoare, iar distrugerea materiilor prime generează pericole ce pot duce până la dispariţia civilizaţiei. Pentru a reduce sau chiar a elimina dezavantajele procesului distructiv de producere a energiei, invenţia lui Kunel propune o metodă de regenerare a curentului electric prin inducţie magnetică fără utilizarea momentului de torsiune, prin transformarea fluxului constant al magneţilor permanenţi într-un flux variabil în timp, de genul impulsurilor, ce poate induce un curent electric.
Kunel_fig
Kunel_fig1
Kunel_fig2
Kunel_fig3
Kunel_fig4
Kunel_fig5
Kunel_fig6

Conform acestei invenţii, una din metode constă în plasarea unui miez magnetic (realizat dintr-un aliaj de fier cu pierderi foarte mici) în prelungirea unui puternic magnet permanent. Urmând procedura descrisă de invenţie, dacă se uneşte un capăt al barei magnetice cu un pol al magnetului permanent, atunci ambele părţi formează împreună un magnet. În timpul magnetizării miezului, acesta este parcurs de un flux magnetic ce induce un curent electric în spirele înfăşurate în jurul barei de fier. Dacă lângă magnetul permanent realizăm o bobină în aşa fel încât curentul electric ce o străbate reduce sau chiar întrerupe fluxul magnetic în miezul de fier, atunci se poate obţine un curent electric variabil prin modificarea periodică a fluxului indus.
Dacă întreruperea fluxului magnetic se realizează într-un timp suficient de mare (de ex. pe durata unei oscilaţii a curentului alternativ), atunci în bobina de inducţie a miezului magnetic ia naştere un curent electric. La fiecare schimbare de fază, bobina de întrerupere înfăşurată lângă magnetul permanent este străbătută de curent electric, iar fluxul magnetic al acestuia este blocat şi eliberat periodic.
În bobina de inducţie, fluxul magnetic variabil din miezul de fier dă naştere unui curent electric pulsator. Acest efect mai poate fi obţinut şi dacă utilizăm curent continuu pentru bobina de întrerupere, dacă acesta este aplicat periodic înfăşurării. Impulsurile întrerup fluxul magnetic indus în miezul de fier cu frecvenţa cu care sunt aplicate, rezultând aşadar un flux şi un curent oscilant în bobina de inducţie.
S-a descoperit că fluxul indus de magnetul permanent atinge densitatea sa maximă în miez, inclusiv la capătul liber al miezului magnetic, chiar dacă pe acesta sunt plasate numeroase bobine cu acelaşi număr de spire, realizate din conductori de aceeaşi grosime ca cea a bobinei de întrerupere, fără a se constata modificări ale valorii densităţii fluxului magnetic sau ale remanenţei magnetului permanent.
Magnetul permanent nu este demagnetizat prin utilizarea câmpului său magnetic pentru producerea unui flux variabil în miezul de fier, deoarece nu este extrasă din el nici o energie; în acest mod, înfăşurările inductive ale miezului electromagnetic pot produce un curent chiar mai mare decât cel consumat pentru funcţionarea bobinei de întrerupere. Astfel, cu ajutorul miezului electromagnetic, întregul curent consumat este indus conform relaţiei specifice transformatoarelor.
Tocmai de aceea este absolut necesară producerea fluxului inductiv variabil prin utilizarea unui magnet permanent. După înţelegerea principiului de funcţionare se pot construi generatoare lineare sau circulare de energie electrică liberă, fără a fi nevoie de rotoare, ancore sau tot felul de elemente mobile care să genereze momente de torsiune. Frecvenţa impulsurilor electrice ce trebuiesc aplicate bobinei de întrerupere trebuie astfel aleasă, încât fluxul magnetic variabil indus în miezul magnetic să poată atinge valoarea maximă a magnetului permanent.

Dispozitive electrice cu energie extrasă din atmosferă

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:33

’’Alimentarea dispozitivelor electrice cu energie extrasă din atmosferă’’ reprezintă obiectul invenţiei lui L.R.Crump (patent U.S. nr.2813242). La începuturile radiodifuziunii, când tuburile electronice erau foarte costisitoare, mulţi oameni nu şi le puteau permite, aşa încât cele mai răspândite erau radiourile cu galenă. Acestea erau realizate din doar câteva componente, asamblate adeseori de oameni obişnuiţi: o bobină, un condensator reglabil, un cristal de galenă cu rol de diodă şi o antenă.
atm_energy
atm_energy1
atm_energy2
atm_energy3

Introducerea ulterioară în producţie de serie a diodelor semiconductoare şi a căştilor telefonice a simplificat extrem de mult lucrurile. Căştile de telefon prezintă o caracteristică interesantă, deoarece curentul necesar este furnizat de celelalte componente. Invenţia lui Crump utilizează acest curent pentru a alimenta alte dispozitive. Bobina şi condensatorul sunt acordate pe frecvenţa radioemiţătorului, de unde dioda redresoare preia semnalul şi îl transformă în impulsuri de curent continuu.
Pentru a obţine o cantitate mai mare de energie pot fi cuplate mai multe circuite oscilante. Teste efectuate cu dispozitivul Crump au permis obţinerea unor tensiuni de 2,5-3 Volţi şi 0,5-1 mW, la o distanţă de 8 kilometri de o staţie radio cu puterea de 5kW. O antenă exterioară a permis îmbunătăţirea performanţelor. Trebuie remarcat faptul că bobinele de tip nou, ce folosesc miez de ferită, pot furniza un semnal mai puternic în condiţiile unor dimensiuni mai mici. De asemenea, o bobină realizată cu sârmă izolată din oţel dă rezultate mai bune decât una din cupru, iar dioda de germaniu este preferabilă uneia din siliciu.

Dispozitivul Tesla de valorificare a energiei cosmice

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:26

Când cotidianul ’’The New York Times’’ a relatat în iunie 1902 despre un inventator ce susţinea că a realizat un generator electric care nu avea nevoie de un motor primar, Tesla i-a scris unui prieten că şi el inventase un astfel de dispozitiv. Mult mai tîrziu, în numărul din 10 iulie 1931 al ’’Brooklyn Eagle’’, Tesla anunţa că a reuşit să ’’valorifice energia razelor cosmice pentru punerea în mişcare a unui dispozitiv’’. În acelaşi articol, Nicolae mai preciza că ’’în urmă cu peste 25 de ani a început cercetările în vederea valorificării energiei razelor cosmice’’, iar în cele din urmă a reuşit.
bobina
dinam
faraday
homopolar
solar

În 1933 el relua aceeaşi aserţiune într-un articol apărut în numărul din 1 noiembrie al publicaţiei ’’New York American’’, sub titlul ’’Dispozitivul Tesla de valorificare a energiei cosmice’’. Cu respectiva ocazie el a afirmat: ’’Această nouă energie de propulsie a maşinilor va fi extrasă din energia fundamentală a Universului, energia cosmică a cărei sursă este Soarele şi care se găseşte pretutindeni în cantităţi nelimitate’’.
Ţinând cont că Tesla preciza în 1933 că invenţia fusese realizată cu ’’peste 25 de ani în urmă’’, aceasta înseamnă că dispozitivul despre care vorbea fusese construit încă dinainte de 1908. Un prim indiciu se găseşte într-o scrisoare trimisă în data de 10 iunie 1902 prietenului său, Robert U. Johnson, editor al ’’Century Magazine’’, în care Nicolae comenta un articol apărut în publicaţia ’’New York Herald’’, ce prezenta invenţia lui Clemente Figueras, un dispozitiv care genera electricitate fără a consuma combustibil. Mai mult, Tesla susţinea încă de atunci că şi el realizase un astfel de dispozitiv, dar nu oferea detalii suplimentare.
Se pare că prima descriere a dispozitivului poate fi găsită în patentul lui Tesla referitor la un ’’Aparat pentru utilizarea energiei radiante’’, emis în data de 5 noiembrie 1901. Conceptul din spatele vechilor termeni tehnici este simplu: o placă metalică izolată este ridicată în aer cât mai sus posibil, în timp ce o altă placă metalică este împământată, iar două fire leagă cele două plăci la bornele unui condensator.
Soarele, asemenea oricărei alte surse de radiaţii, proiectează permanent particule încărcate pozitiv, ce lovesc placa de sus şi îi transmit continuu acesteia sarcini electrice. Terminalul condensatorului opus celui conectat la pământ (un vast rezervor de electricitate negativă) se încarcă incontinuu cu un curent slab, determinat de potenţialul particulelor.
Această descriere pare să corespundă afirmaţiei lui Tesla că a realizat un generator propulsat cu ajutorul razelor cosmice. Cu toate acestea, în articolul ’’Problema creşterii energiei umane prin utilizarea Soarelui’’, apărut în 1900, Nicolae descrie o maşină autopropulsată ce îşi extrage energia necesară din mediul ambiant, un generator fără combustibil, total diferit de dispozitivul său de energie radiantă.
Articolul respectiv, apreciat de Tesla ca cel mai important publicat vreodată, a apărut în iunie 1900 în ’’The Century Illustrated Monthly Magazine’’, imediat după întoarcerea inventatorului din Colorado Springs. Titlul exact al capitolului care prezintă dispozitivul este ’’O îndepărtare de metodele cunoscute. Posibilitatea ca o maşină autopropulsată să fie capabilă să extragă energia din mediu asemenea unei fiinţe vii. Modalitatea ideală de a obţine forţă motrice’’.
Tesla a arătat că ideea i-a venit gândindu-se la opinia exprimată de Lordul Kelvin, conform căreia ar fi imposibil să se construiască un mecanism capabil să extragă şi să valorifice căldura mediului înconjurător. El şi-a imaginat un mănunchi de vergele metalice ce se întind de la pământ până în spaţiul cosmic. Pământul fiind mai cald decât spaţiul cosmic, căldura va circula de-a lungul barelor odată cu curentul electric, aşa încât nu ar fi necesar decât un cordon foarte lung care să lege cele două capetele ale barei metalice la un motor, ce ar continua să funcţioneze până când planeta ar ajunge la temperatura spaţiului cosmic. Acesta ar fi un motor neînsufleţit care ar răci o porţiune a mediului sub temperatura înconjurătoare şi ar funcţiona doar pe baza căldurii extrase, adică ar produce energie direct din mediu fără a consuma combustibil.
Tesla a descris în articol modul în care a lucrat la realizarea respectivului dispozitiv, precizând că a început să se gândească la principiul său de funcţionare încă din 1883, de pe vremea când era la Paris, dar nu a avut timp să se ocupe de invenţie deoarece a fost ocupat cu comercializarea generatoarelor şi motoarelor de curent alternativ. Nicolae a reluat cercetările abia în 1889 şi şi-a dat repede seama că un generator obişnuit ca al său nu va fi capabil să valorifice direct energia cosmică, concentrându-şi eforturile pentru realizarea proiectului turbinei.


Într-un articol scris în 1891 pentru ’’The Electrical Engineer’’, intitulat ’’Note referitoare la un dinam unipolar’’, Tesla face o analiză amănunţită asupra generatorului cu disc Faraday şi explică motivul ineficienţei sale. Mai mult, el prezintă propriile îmbunătăţiri aduse maşinii Faraday şi susţine că a proiectat un generator la care ’’curentul, odată ce a fost iniţializat, se poate autoîntreţine şi chiar poate creşte în intensitate’’.
În finalul articolului, Nicolae arată că ’’mai multe astfel de maşini… au fost construite de mine cu doi ani în urmă’’, adică în 1889. Aşadar, toate dovezile indică faptul că dinamul unipolar de formă turbionară reprezintă primul proiect al unei maşini capabile să producă electricitate în mod continuu, după ce a fost deconectată de la sursa exterioară de energie.
Proiectul lui Tesla diferea de al lui Faraday în două privinţe: în primul rând, Nicolae a folosit un magnet cu diametrul mai mare decât al discului, aşa încât acesta îl acoperea complet; în al doilea rând, el a împărţit discul în mai multe secţiuni după curbe spiralate ce duceau din centru către margine. În acest mod, Tesla a reuşit să utilizeze întreaga suprafaţă a discului pentru producerea curentului, fapt ce a dus la creşterea corespunzătoare a intensităţii acestuia şi la eliminarea celei mai mari probleme din orice sistem fizic: reacţia ce apare în urma oricărei acţiuni. Surprinzător, reacţia ce apare firesc în acest caz nu încetineşte sistemul ce o produce, ci amplifică energia sistemului.
Oricum, Tesla nu a fost mulţumit de acest generator autopropulsat, dinamul furnizând doar energia necesară funcţionării unei singure maşini, iar viziunea sa grandioasă l-a făcut să elaboreze o teorie pentru acest tip de maşină. Dacă ne imaginăm o mică gaură pe circumferinţa unui cilindru închis ce conţine foarte puţină energie şi care este amplasat într-un mediu cu energie ridicată, atunci energia va curge din exterior către interiorul cilindrului, iar permanentizarea acesteia poate permite producerea de energie în orice loc de pe glob.
El a descoperit că acest fenomen se poate realiza cu ajutorul unui piston ’’neconectat la nimic altceva şi perfect liber să vibreze cu o frecvenţă enormă’’. Nicolae a realizat un astfel de ’’oscilator mecanic’’, de fapt un motor cu abur utilizat pentru producerea curenţilor de înaltă frecvenţă. Cu cât mai repede lucrează pompa, cu atât mai eficientă este extragerea energiei cosmice. Cercetările au culminat cu demonstraţia publică a funcţionării ’’oscilatorului mecanic’’, efectuată de Tesla în 1893 la Târgul Internaţional din Chicago.


Tot în 1893, Tesla a solicitat un patent pentru o bobină ce poate constitui succesorul non-mecanic al dispozitivului său de extragere a energiei: brevetul nr.512340, ’’bobină pentru electromagneţi’’. Acesta prezintă o altă configuraţie stranie, ce utilizează doi conductori înseriaţi şi bobinaţi în spirală. În consideraţiile tehnice ale brevetului, Tesla a explicat că această bobină dublă poate înmagazina de câteva ori mai multă energie decât o bobină convenţională. Măsurătorile preliminare făcute unei astfel de bobine bifilare, de aceeaşi mărime şi cu acelaşi număr de spire ca ale unei bobine monofilare, au demonstrat existenţa unui câştig în tensiune.
Intenţia lui Tesla era să condenseze energia cuprinsă între pământ şi ionosferă, transformând-o în electricitate. El considera că Soarele este o sursă imensă de electricitate pozitivă, al cărui potenţial este de peste 200 miliarde volţi, în timp ce Pământul este încărcat cu o puternică sarcină negativă. Gigantica forţă electrică dintre aceste două corpuri cereşti se manifestă, cel puţin parţial, sub forma energiei cosmice.
În pofida mărimii impresionante a planetei, aceasta se comportă asemenea unui condensator. Între ionosfera ce reţine particulele pozitive şi masa negativă a pământului, pe o distanţă de 100 km, există o mare diferenţă de tensiune: circa 360.000 volţi. Cum gazele din atmosferă acţionează ca un izolator, zona dintre sol şi ionosferă înmagazinează o mare cantitate de energie. Deoarece pământul are o sarcină de 90.000 coulombi, atmosfera poate fi echivalată cu un capacitor de 0,25F supus unei tensiuni de 360.000 volţi. Ca urmare, energia stocată în atmosferă se ridică la valoarea de 1,6x1011 Jouli, echivalentă cu 4,5 MWh energie electrică.

Dogonii

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:31

Categorii: civilizații dispărute

Dowth

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:04

Categorii: construcții gigantice relief artificial

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

E (Back to Top)

El Dorado

de la misterywisemisterywise 17 Mar 2013 15:31

Europa

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:20

Categorii: geografie

Evenimentul Tunguska

de la misterywisemisterywise 13 Mar 2013 17:38

Experiență Extracorporală

de la misterywisemisterywise 25 Mar 2013 07:42

Experimentul Philadelphia

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:35

În timpul celui de-al doilea război mondial, toate ţările implicate în conflagraţie căutau o modalitate de a pune capăt cât mai repede ostilităţilor, iar pentru aceasta se luau în calcul cele mai fantastice idei. Era o perioadă în care rezultatul final prevala asupra prejudecăţilor de ordin teoretic. Nici Marina SUA nu constituia o excepţie, fiind obsedată de ideea realizării unui camuflaj perfect – arma secretă supremă, INVIZIBILITATEA: dacă o singură navă de război putea fi făcută invizibilă, ea ar fi putut da lovituri mortale inamicului.
Experimentul Philadelphia (proiect cu numele de cod ’’Curcubeu’’, ulterior redenumit ’’Phoenix’’) a fost studiat din punct de vedere teoretic încă din anii ’30 la Universitatea din Chicago, ulterior cercetările fiind continuate de Institutul de Studii Avansate. În realizarea acestui proiect au fost implicaţi de-a lungul timpului cei mai renumiţi savanţi americani, printre care dr. Nicolae Tesla, dr. Albert Einstein şi dr. John von Neumann. Primele teste complete au fost realizate abia în iulie 1943, însă personalul vasului a fost puternic afectat. Testul din august 1943 a constituit un adevărat dezastru pentru navă şi echipaj. Desigur, Marina militară a SUA a negat şi continuă să nege că acest experiment ar fi avut loc vreodată.
Primul experiment a avut loc în docurile marinei din Philadelphia şi tocmai de aceea acesta avea să devină celebru ulterior sub numele de ’’Experimentul Philadelphia’’. Acolo, distrugătorul DE 173 (cunoscut şi sub numele de U.S.S. Eldridge) a fost înzestrat cu sute de tone de echipament electronic. Ulterior s-a acreditat ideea că întregul experiment a pornit de la încercarea de transpunere în practică a unor aplicaţii directe ale Teoriei câmpului unificat a lui Albert Einstein. Rezultatele au fost de-a dreptul şocante: vasul a dispărut rapid şi complet din câmpul vizual într-o ceaţă verzuie. Martorii şi oamenii de ştiinţă care au asistat la experiment au rămas muţi de uimire. Apoi, după câteva minute, nava a reapărut în docul său din Philadelphia! Dar aceasta nu a fost totul. Ulterior s-a descoperit că în timpul celor câteva minute, nava a fost observată la un doc al Marinei din Norfolk, Virginia! Aşadar, nu este vorba doar de invizibilitate, ci şi de teleportare.
Odată cu distrugătorul a dispărut şi tot ce era la bord: sute de tone de echipament ştiinţific, echipaj, mobilier, absolut totul! Dintre cei aflaţi pe vas în momentul experimentului, mai mult de jumătate au suferit diferite efecte ale câmpurilor magnetice pulsatorii şi au fost internaţi la Spitalul Naval Bethseda, interzicându-li-se orice contact cu alte persoane. Oricum, niciunul nu şi-a revenit în totalitate, aşa încât din punct de vedere uman experimentul a constituit un dezastru total. Unii participanţi începeau să treacă prin ziduri, să redevină invizibili, să ia foc, să dispară temporar sau chiar definitiv.
Informaţii fragmentare care au circulat referitor la respectivul test, precizează că: ’’experimentul a fost realizat utilizându-se generatoare magnetice de tip naval, cunoscute sub numele de Degausere, ce au fost aduse la frecvenţa de rezonanţă, pentru a crea un imens câmp magnetic în jurul navei.’’ Oficial, Biroul de Informaţii al Marinei a dezminţit faptul că un asemenea experiment ar fi avut loc vreodată.
Unul din martorii-cheie ai acestui experiment a fost Alfred D. Bielek (alias Edward A. Cameron, n.1916), care, după ce a urmat cursurile mai multor universităţi, şi-a dat doctoratul în fizică (1939). După înrolarea sa în Marină, el a fost implicat direct în realizarea Experimentului Philadelphia. Modul în care el a fost în cele din urmă înlăturat din proiect şi i s-a schimbat identitatea este un exemplu elocvent al măsurilor luate pentru păstrarea secretului. Deşi declaraţiile sale referitoare la aspectele avute în vedere la realizarea proiectului au stat la baza scenariului unui film, nu a fost reliefată şi posibilitatea călătoriei în timp.
Bielek susţinea că sistemul original a fost alimentat iniţial de la un generator de 500 KW, iar ulterior de la altul de 2MW. Se presupune că într-unul din teste au fost utilizate trei câmpuri electromagnetice în loc de două, fapt ce a produs puternice descărcări electrice. Pentru circuitele de comandă s-au utilizat circa 3000 de tuburi electronice. În primele minute totul a mers bine: Eldridge a devenit invizibilă pentru radar, iar conturul său a devenit nedesluşit. Apoi a urmat un fulger albastru, iar nava a dispărut complet timp de trei ore. După ce nava a revenit, s-a observat că unele părţi ale sale fuseseră deteriorate. Efectele asupra echipajului au fost devastatoare.
Timp de patru zile s-a încercat găsirea unei explicaţii pentru efectele manifestate asupra oamenilor aflaţi la bord, dar nu s-a ajuns la nici o concluzie, aşa încât s-a hotărât reluarea testelor fără echipaj. Rezultatul ultimului test a fost distrugerea echipamentului electric datorită suprasolicitării, deşi s-a obţinut invizibilitatea navei timp de 20 de minute. Ulterior, distrugătorul a fost reechipat cu tehnică de luptă şi a reintrat în uzul Marinei militare.
Scurtă cronologie:
·1930 Chicago - Nicolae Tesla face primele referiri la o modalitate de a face lucrurile invizibile;
·1933 ia fiinţă Institutul de Studii Avansate din Princeton;
·1934 proiectul este avizat de Marina americană şi este luat în studiu de institutul de la Princeton, cu care colaborează Nicolae Tesla, Albert Einstein şi John Von Neumann;
·1936 Tesla preia conducerea proiectului ('36-'42);
·1940 un mic distrugător, fără echipaj, este testat cu succes;
·22 iulie 1943 - test cu echipaj: nava este făcută invizibilă timp de 15-20 minute; oamenii sunt afectaţi psihic şi mental;
·12 august 1943 - Marina cere modificarea echipamentului pentru a conferi navei doar invizibilitate radar.
După război, experimentele au fost reluate de matematicianul John Von Neumann (creatorul maşinii de calcul). Conform unor surse neoficiale, proiectul a fost continuat mult timp după terminarea războiului, fiind finalizate alte câteva etape:
1.Experimentul Philadelphia (Proiectul Rainbow, august 1943). Scopuri: obţinerea invizibilităţii şi încercare de călătorie spaţio-temporală;
2.Proiectul Phoenix I (1947-1968): realizat la o staţie radar din Montauk, N.Y. Scop: perfecţionarea tehnologiei Stealth şi controlul fenomenelor meteo prin utilizarea energiei orgonice descoperite de Wilhelm Reich;
3.Proiectul Phoenix II (1969-1979): interconectarea a 25 de staţii de satelit, foarte costisitoare, sponsorizare din partea ITT şi a grupului german Krupp. Scopuri: realizarea dispozitivelor de influenţare a minţii cu ajutorul razelor orgonice şi de amplificare a gândurilor;
4.Proiectul Phoenix III (1979-1983) în Montauk, N.Y. Scopuri: realizarea de călătorii în timp. Temponauţii se reîntorc instantaneu chiar în momentul plecării, aşa încât ei nu păstrează memoria celor văzute; deplasarea subiectului se face printr-un tunel turbionar. Se pare că experimentele sunt continuate în baze subterane.

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

F (Back to Top)

Farul din Alexandria

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:07

Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.C. în Egipt, pe insula Pharos de lângă orașul antic Alexandria (de la această insulă provine și cuvântul românesc ’’far’’). La început farul a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari. Farul avea o înălțime între 115 și 135 de metri și a fost pentru mult timp cea mai mare clădire construită de om. Antipater din Sidon l-a inclus între cele șapte minuni ale lumii.
Pharos_of_Alexandria
Lighthouse_by_Thiersch
roman_coin_Alexandria_lighthouse

fenomenul Cercuri în Lanuri

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 07:14

fenomenul Păr de Înger

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 07:12

Fenomenul UFO

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:20

Categorii: știință și tehnică ufo

Floarea Vieții

de la misterywisemisterywise 25 Mar 2013 07:29

Fosile Imposibile

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:04

Free energy din magnetism

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:31

În majoritatea ţărilor lumii au fost realizate dispozitive ce valorificară energia liberă din magnetism, dar cea mai mare parte a lor au rămas secrete ale inventatorilor. Cal Newman este de părere că cei mai mulţi oameni nu cred că este posibil să se construiască un motor doar cu magneţi permanenţi. Poate că tocmai de aceea inventatori precum Howard Johnson şi-au pierdut circa 6 ani pe la uşa Oficiului de Brevetare încercând să obţină certificarea motorului său magnetic. În final el a reuşit să obţină patentul US nr.4151431. Şi mai există zeci de astfel de brevete conferite pentru motoare cu magneţi permanenţi.
Inginerii de la Hitachi Magnetics Corporation au confirmat faptul că ’’realizarea unor motoare care să funcționeze doar prin acțiunea unor magneți permanenți este perfect logică și realizabilă’’, dar politica legată de acest tip de motor face imposibilă introducerea în uzul curent a motoarelor magnetice sau a oricărui alt tip de dispozitiv care ar face concurenţă corporaţiilor energetice. Următoarele informaţii provin de la cercetătorii renumitei firmei Hitachi:
’’Magnetul care ridică un kilogram astăzi poate fi prelucrat pentru a ridica mâine două kilograme. De unde provine această energie suplimentară? Keely arată că ea provine din asocierea simpatică cu cea a curenţilor triunitari ai curentului polar şi că energia sa poate creşte atâta timp cât durează fluxul simpatic, adică o eternitate.’’ (din cartea ’’Keely and his discoveries’’ de Clara B. Moore, 1983)
’’Rex Research’’ consideră că în vederea dezvoltării unei baze teoretice pentru Motoarele Magnetice Permanente este necesară aprofundarea câtorva aspecte esenţiale referitoare la magneţi:
1. Doi magneţi permanenţi se pot atrage sau respinge reciproc, în funcţie de dispunerea polilor magnetici;
2. Doi magneţi se resping mai puternic decât se atrag, datorită frecării şi inerţiei;
3. Cea mai mare parte a energiei noastre provine direct sau indirect din energia magnetoelectrică a Soarelui (de exemplu, fotosinteza şi circuitele apei);
4. Energia magnetică ’’circulă ’’ între polii magnetici cu viteza luminii (unii cercetători susţin că este chiar mai rapidă);
5. Magneţii permanenţi şi metalele feroase se atrag reciproc; forţa de atracţie este direct proporţională cu pătratul greutăţii;
6. Doi magneţi permanenţi aflaţi de o parte şi de alta a unui ecran de oţel sunt atraşi puternic de ecran şi foarte slab unul de celălalt în proximitatea ecranului;
7. Energia magnetică poate fi ecranată, de exemplu, amplasând o bucată de oţel între magnet şi obiectul atras;
8. Forţa de alunecare a ecranului este mult mai mică decât forţa necesară îndepărtării acestuia în direcţia câmpului;
9. Cea mai mare parte din energia magnetică este concentrată în polii magnetului. Acest lucru se poate demonstra presărând pilitură de fier în jurul unui magnet şi observând locul unde se concentrează particulele. Aceasta poate da o ’’imagine’’ de ansamblu a câmpului magnetic;
10. Un magnet permanent pierde puţin din putere atunci când cade sau este încălzit, deoarece încălzirea aliniază particulelor magnetice componente. Dacă o greutate ridicată de un magnet permanent este mărită gradat, forţa de respingere a magnetului va spori până la alinierea totală a particulelor magnetice;
11. Folosirea forţei de respingere a magneţilor permanenţi duce la slăbirea treptată a acestora, producând abaterea particulelor magnetice;
12. Un material magnetic plasat între doi magneţi va fi întotdeauna atras de magnetul cel mai puternic.
Folosind unele din principiile magnetice anterior menţionate într-o anumită aranjare geometrică, este posibil să se ’’transforme’’ energia magnetică înmagazinată de magneţii permanenţi în energie mecanică, care poate fi convertită la rândul său în energie electrică utilă. Conform teoriei actuale a magnetismului, orice motor realizat doar cu magneţi permanenţi ar trebui să se oprească la scurt timp de la punerea în funcţiune, datorită epuizării energiei prin rotirea volantului, deşi este arhicunoscut faptul că un magnet permanent este ’’consumat’’ doar dacă el este demagnetizat prin cădere, încălzire sau folosind un demagnetizor de curent alternativ.
Cum câmpul magnetic al unui magnet reprezintă, de fapt, o parte a câmpului magnetic terestru, în nici un caz nu poate fi vorba de epuizare: energia magnetică nu este creată, ci este înmagazinată într-un magnet permanent şi în spaţiul ce îl înconjoară; ea nu poate fi epuizată sau distrusă. Există o mare varietate de materiale magnetice şi tocmai de aceea este nevoie de o analiză atentă, pentru a se putea face o alegere corectă. Doar atunci când se produce o schimbare în balanţa energetică internă are loc eliberarea sau absorbţia energiei de către magneţii permanenţi. În plus, la proiectarea parametrilor magneţilor permaneţi trebuiesc avute în vedere şi caracteristicile fizice ale mediului. Pentru dezvoltarea de accesorii, în analiza de proiect şi în controlul calităţii unui anumit magnet permanent este vitală măsurarea componentelor.

Fuente Magna

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 08:43

Fuziunea la rece

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:19

Una din cele mai remarcabile tehnologii o reprezintă fuziunea la rece, ce poate deschide un viitor cu adevărat luminos pentru întreaga omenire. În iunie 1992, reporterul agenţiei Associated Press, Ike Flores, a publicat un articol dedicat sub genericul ’’Fuziunea la rece poate declanşa o reacţie în lumea ştiinţifică’’, în care arăta că puternicele imperii ale baronilor petrolului ar fi ameninţate cu dispariţia de această formă extrem de ieftină şi nepoluantă de producere a energiei:
’’Un om de ştiinţă din Orlando aşteaptă reacţia oamenilor ştiinţă din lumea întreagă la anunţul reuşitei unui proces de fuziune controlat. Fizicianul din domeniul nuclear dr. Nelson Ying, a declarat că a obţinut de 100.000 de ori mai multă energie decât cea consumată şi că procesul este repetabil. Un proces eficient de fuziune la rece poate fi folosit pentru producerea de energie ieftină şi pentru rezolvarea uneia dintre cele mai mari probleme ale omenirii.’’
El a început cercetările în noiembrie 1989, după ce alţi doi chimişti de la Universitatea din Utah au susţinut că obţinuseră fuziunea la rece. Oricum, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au avut rezultate nesemnificative în încercarea de a reface experimentele chimiştilor Stanley Pons şi Martin Fleischmann. Chiar şi cei care au avut unele rezultate nu au putut să repete procesul de fuziune la rece. Anunţul lui Ying poate redeschide controversa referitoare la afirmaţii similare care nu au fost susţinute practic.
Ying, care este profesor la Universitatea din Florida şi preşedinte al corporaţiei Quantum Nucleonics din Orlando, susţine că împreună cu colaboratorul său, Charles W. Shults III, a pus la punct un proces de fuziune la rece pe care a reuşit să-l repete de 102 ori în circa trei ani.

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

G (Back to Top)

Generarea energiei cu ajutorul neutrinilor

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:34

După cum se ştie, Pământul este lovit în permanenţă de particulele neutrino, ce provin din spaţiul cosmic. În momentul în care neutrinii lovesc nişte vergele speciale, produc o sarcină negativă utilă. Circuitul Neutrino cuprinde două vergele ce lungimea de circa 7,5 cm lungime, un suport din lemn, 2 terminale şi un comutator. Una din vergele cuprinde 73 de elemente chimice, iar cealaltă 74. Figura a doua prezintă 3 becuri alimentate cu 18 waţi furnizaţi de vergele. Dispozitivul a mai fost folosit pentru a încărca nişte baterii situate la o adâncime de 30 metri sub pământ.
neutrino_circuit1
neutrino_circuit2
nonuniform

Giganți Fosilizați

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:09

Giulgiul din Torino

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:13

Gobekli Tepe

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:49

Gradinile suspendate ale Semiramidei

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:07

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.C.) pentru una din soțiile sale, Amytis sau Amuhea. Ele figurau în antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus, întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida (sau Semiramis). După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.
Gradinile_suspendate_ale_Semiramidei

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

H (Back to Top)

Hampi din India

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:31

Categorii: obiective turistice deosebite

Hattusa

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:31

Categorii: civilizații dispărute

Hieroglife Elicopter

de la misterywisemisterywise 31 Mar 2013 05:58

Hyperborea

de la misterywisemisterywise 17 Mar 2013 15:25

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

I (Back to Top)

Illuminati

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:54

Inscripția Bat Creek

de la misterywisemisterywise 31 Mar 2013 06:17

Întâlniri Apropiate

de la misterywisemisterywise 25 Mar 2013 08:06

Ipoteza Pământului Gol

de la misterywisemisterywise 25 Apr 2013 05:45

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

J (Back to Top)

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

K (Back to Top)

Kabbala

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:40

Knowth

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:07

Categorii: construcții gigantice relief artificial

Kybalion

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:42

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

L (Back to Top)

Lămpile din Dendera

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:20

Leonardo da Vinci

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 07:36

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

M (Back to Top)

Machu Picchu

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:09

Manuscrisul Voynich

de la misterywisemisterywise 04 Feb 2013 06:09

’’Manuscrisul lui Voynich’’ (numit așa după Wilfrid Michael Voynich) este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției. Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.
Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu a putut fi descifrat nici până în ziua de azi, nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un sens oarecare, dar poate fi și doar o farsă cu aparențe serioase.
Originalul se păstrează în biblioteca ’’Beinecke Rare Book and Manuscript Library’’ de la ’’Yale University’’ din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969).
O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat - acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată.
voynich1
voynich2
voynich3
mostra_manuscris_Voynich
pagină_manuscris_Voynich
pagină1_manuscris_Voynich

Marea Piramidă din Giza

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:04

Marea Piramidă din Gizeh este localizată pe Platoul Gizeh, orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.

harta coordonate: 29°58′45.03″N 31°08′03.69″E

Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice.
Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea, în 1889, când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.C. pentru a servi drept mormânt acestuia.
Tradiția construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de ’’mastaba’’ sau ’’platformă ’’ ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe ’’mastaba’’, fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep.
Potrivit lui Herodot, construcția ei ar fi durat peste douăzeci de ani și la ea ar fi lucrat 100.000 de oameni[Bibliography item 1 not found.]. Întâi a fost pregătit locul de amplasare și au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o șlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deși încă nu se știe exact cum au fost așezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălțată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi și apă, ușura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.
Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au găsit piramida intactă și după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.
De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginația oamenilor, aceștia numindu-le ’’Grânarele lui Iosef’’ sau ’’Munții Faraonului’’. Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimțită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: ’’Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent’’ (’’Soldați! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei’’).
În ultimii ani s-au mai descoperit încă trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelalte sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul și mumia faraonului.
Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide și cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduiește misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit și ca mijloc de transport în viața de apoi, conform credințelor antice egiptene.
Piramida_Cheops
Giza_pyramid_complex

Maree Man

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:58

Categorii: construcții gigantice geoglife

Marele zid chinezesc

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:10

Mausoleul din Halicarnas

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:06

Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.C.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu[Bibliography item 1 not found.]. Acest monument arhitectural a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

harta coordonate: 37°02′16.6″N 27°25′26.6″E

Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigația din Mediterana orientală, era adeseori teatrul unor conflicte militare. În anul 556 î.C., regele Persiei Cyrus al II-lea a cucerit această zonă, care îi oferea acces direct la mare. Imperiul său se întindea la est până la fluviul Indus, la nord până la țărmurile Mării Negre și la sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea sa aibă un guvern centralizat, din cauza situației mijloacelor de transport și de comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un guvernator regional, numit satrap. Începând din anul 377 î.C., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moștenire orașului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său și a sa, pe locurile unde ei au funcționat ca guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecții Satyros și Phytheos și pe sculptorii Scopas și Timotheos, toți din Grecia.
Mausoleum_of_Halicarnassus
BodrumHalicarnasMausoleul

Ei s-au deosebit de ceilalți concurenți prin proiectul lor, pe cât de neobișnuit, pe atât de impunător: nu au conceput un monument scund, tradițional în Grecia, ci o construcție foarte înaltă. Mausol nu a putut însă să vadă terminat mausoleul său. El a murit în anul 353 î.C. Văduva sa, Artemisa, care îi era și soră, a continuat lucrările începute, nu fără intenția de a ridica un monument și pentru ea însăși. De aceea, pe cvadriga ce urma să încoroneze monumentul s-au construit statuile cuplului princiar, Mausol și Artemisa. Nici Artemisa nu a trăit destul de mult pentru a vedea opera terminată. A murit la doi ani după soțul și fratele ei. Arhitecții au continuat construcția până la sfârșit (335 î.C.), realizând un monument și pentru propria lor glorie, considerat mai târziu ca una din minunile lumii antice. Pe un soclu înalt, cu cinci trepte, cu dimensiunile de 39 m lungime și 33 m lățime, se găsea un suport lung de 33 m, lat de 27 m și înalt de 22 m. Pe acesta se înălța templul funerar propriu-zis, susținut de 39 de coloane, având 39 m fiecare (singura parte ce amintea arhitectura greacă tradițională). Imediat deasupra acoperișului se mai înălța o piramidă cu 24 de trepte, pe al cărei vârf trunchiat era așezată cvadriga. Cu o înălțime totală de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilele noastre cu o clădire cu 16 etaje. Mâna omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al antichității, al carui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai târziu. Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit orașul Halicarnas în anul 334 î.C., au cruțat monumentul și l-au tratat cu respect. De-abia în secolul al XII-lea A.D., un puternic cutremur a distrus monumentul, rezervându-i o soartă tristă, cea de carieră pentru construirea castelului fortificat Sf. Petru al Cruciaților Ioaniți (în sec. XVI).
Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate în partea de nord a orașului Bodrum (la cca 1 km de centru) sunt cuprinse într-un muzeu în aer liber, fiind accesibile publicului.

Megaliții din Baalbek

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:51

Modulul energetic ambiental Joseph Tate

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:32

Modulul energetic ambiental (patent U.S. nr.4628299) al lui Joseph Tate (760 Waldo Point Sausalito CA) converteşte energia undelor de radiofrecvenţă în energie electrică necesară alimentării dispozitivelor de mică putere, precum ceasuri, radiouri şi detectoare de fum.
Pentru realizarea acestui modul se utilizează un dublor de frecvenţă, un divizor şi un redresor. Puterea maximă furnizată este de circa 9 waţi, la o tensiune de 36 volţi. Dispozitivul este destinat înlocuirii bateriilor prin valorificarea energiei undelor radio ambientale şi cuprinde o bobină realizată din 479 spire bobinate pe un tub de plastic cu diametrul de 3 ţoli. Aceasta trebuie să fie bobinată lejer, deoarece o bobinare strânsă tinde să micşoreze cantitatea de energie colectată. Un capăt trebuie să fie conectat la borna de antenă a dispozitivului, iar celălalt la antena care se utilizează.
tate

Se pot face experimente şi cu alte tipuri de bobine, cum ar fi bobinele de inducţie reglabile, ce culisează una în interiorul celeilalte şi permit găsirea celei mai bune poziţii. În principiu pot fi folosite toate tipurile de bobine folosite în mod uzual în construcţia aparaturii radio, precum şi bobinele Tesla. Energia poate fi captată mai bine dacă se plasează sub bobină o piramidă realizată dintr-o foiţă de cositor.
Cantitatea de energie produsă este mai mare atunci când în vecinătatea dispozitivului se găsesc poduri, nave sau alte construcţii ce încorporează o mare cantitate de metal. De asemenea, performanţele dispozitivului cresc odată cu înălţimea antenei, dar o lungime de 2 metri este suficient de rezonabilă. Este interesant de remarcat că inventatorul a susţinut că acest dispozitiv poate anticipa producerea cutremurelor de pământ prin analizarea creşterilor şi scăderilor nivelelor energetice.

Monstrul din Loch Ness

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:47

Monte Alban

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:32

Categorii: civilizații dispărute

Motorul magnetic permanent Peregrinus

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:32

Joel McClain arată într-un comentariu difuzat pe Internet în ianuarie 1994 că Pietrus Peregrinus, născut în 1269, a fost un ofiţer francez ce a participat la cruciade, dar şi un inventator ale cărui descoperiri au schimbat lumea. El a fost cel care a descoperit structura bipolară a magneţilor, iar modelul său ”nord-sud” a rămas în uz până în zilele noastre. Tot el a mai inventat prima busolă gradată şi calibrată, cu care marinarii au plecat să redescopere lumea.
De asemenea, Peregrinus a fost şi inventatorul primului motor magnetic permanent, realizat cu 17 magneţi şi 3 discuri conectate la 3 roţi dinţate. Simplitatea proiectului demonstrează cunoaşterea profundă a principiilor mecanicii şi magnetismului. Utilizarea angrenajului de roţi dinţate face ca oscilaţiile magnetice ce apar în mod natural să fie transmise unei roţi mari, ce se roteşte în sens invers acelor de ceasornic. Aceasta permite roţii să se învârtă fără piedici. Pentru începerea rotaţiei şi pentru menţinerea funcţionării angrenajului la frecvenţa de rezonanţă este utilizat un singur magnet ”de echilibru”.
motor_magnetic_Peregrinus

Se presupune că viteza de rotaţie depinde de mărimea relativă a greutăţii discurilor şi de frecarea angrenajelor. Momentul de torsiune depinde de numărul magneţilor ”de echilibru”, ca şi de poziţia acestora în câmpurile magnetice. Proiectul motorului a fost tradus în engleză în 1954. După ce motorul a fost construit şi s-a demonstrat că funcţionează fără probleme, el a fost dezasamblat şi distrus. Oricum, versiunea în limba engleză este încă disponibilă la Biblioteca Publică din New York.

Muntele Saint-Michel

de la misterywisemisterywise 29 Mar 2013 10:04

Muntele St Michael

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:34

Categorii: obiective turistice deosebite

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

N (Back to Top)

Nazca

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 07:58

Categorii: construcții gigantice geoglife

Newgrange

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:08

Categorii: construcții gigantice relief artificial

Nikola Tesla

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 07:38

Nostradamus

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 07:42

Numerologie

de la misterywisemisterywise 25 Mar 2013 07:31

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

O (Back to Top)

Oak Island

de la misterywisemisterywise 26 Mar 2013 07:06

Oceanul Atlantic

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:21

Categorii: geografie

Oceanul Pacific

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:21

Categorii: geografie

Old Sarum

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:35

Categorii: obiective turistice deosebite

Olgas

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:16

Categorii: geografie

Orasul antic Petra

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:10

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

P (Back to Top)

Paracelsus

de la misterywisemisterywise 26 Mar 2013 07:17

Paradox

de la misterywisemisterywise 10 Apr 2013 05:13

Pasărea din Saqqara

de la misterywisemisterywise 29 Mar 2013 15:50

Pietrele Dropa

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:26

Pietrele Ica

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:28

Pine Gap

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:27

Categorii: locuri misterioase

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

Q (Back to Top)

Quivira

de la misterywisemisterywise 17 Mar 2013 15:31

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

R (Back to Top)

Rapa Iti

de la misterywisemisterywise 01 Mar 2013 08:21

Categorii: geografie

Regeneratorul magnetic monopolar

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:28

Ideea încorporării magneţilor permanenţi în armătura motoarelor este relativ nouă şi permite obţinerea de curent sau tensiune electrică fără utilizarea inelelor colectoare sau a comutatoarelor, în cazul în care acesta este folosit ca generator. Pentru realizarea unui motor cu armătură de magneţi permaneţi, cu poli nord-sud, ar fi necesară inversarea periodică a curentului şi tensiunii aplicate bobinelor de câmp, astfel încât să se obţină sincronizarea cu viteza de pornire a rotorului şi atracţia/repulsia polilor armăturii cu magneţi permanenţi. Pentru controlul comutării ar putea fi folosit un dispozitiv Hall sensibil la câmpul magnetic.
Dacă plecăm însă de la ideea conceperii unui rotor cu magneţi permanenţi şi ne bazăm doar pe efectul respingerii magnetice, inversarea curenţilor nu ar mai fi necesară. Sunt necesari doar 4 magneţi puternici tip bară, ce trebuiesc plasaţi la 90o unul de celălalt, toţi cu aceeaşi polaritate spre exterior. Ca la orice proiect cu magneţi permanenţi este important ca distanţa dintre aceştia să fie egală, iar cele 4 bare laminate şi înfăşurările statorului trebuiesc montate în aceeaşi configuraţie, orientate pe aceeaşi direcţie şi cu un capăt către exterior.
De asemenea, câmpurile statorului ar putea fi montate şi vertical, nu numai orizontal ca în figură, atâta timp cât polii electromagnetului corespund ca sens cu cei ai magneţilor permanenţi ai armăturii. În cazul barelor plate din desenul anterior, magneţii permanenţi sunt montaţi etajat, între două materiale nemagnetice prevăzute cu un ax central, dar pot fi realizate şi alte configuraţii.
Pentru utilizarea dispozitivului ca generator este necesară rotirea ansamblului magneţilor permanenţi, ce vor induce un câmp pulsator în înfăşurările statorului, care va depinde de intensitatea câmpului magnetic şi de viteza rotorului. Pentru a-l folosi ca motor este necesar un braţ conductor în cruce, montat în centrul rotorului şi care să facă un contact intermitent cu un alt conductor fix, legat la o linie de transmitere a impulsurilor. De fapt, este vorba doar de deschiderea şi închiderea debitului de curent pentru producerea efectului de respingere, ce trebuie să existe atunci când magneţii şi bobinele sunt aliniate reciproc.
De reţinut: toate spaţiile libere dintre polii rotorului şi cei ai statorului trebuie să fie cât mai mici posibil. Statorul trebuie să fie realizat din bucăţi de oţel laminat, iar bobinele trebuie să fie realizate din sârmă foarte bine izolată. Desigur, proiectul poate fi realizat şi cu mai mult de 4 magneţi permanenţi, cu condiţia realizării sincronizării între câmpurile magnetice ale bobinelor şi cele ale magneţilor permanenţi.
O variantă a acestui dispozitiv a fost realizată de neo-zeelandezul Robert Adams, care a conceput o combinaţie motor-generator, ce reîncarca automat acumulatorii folosiţi pentru acţionarea motorului. Pe Internet sunt disponibile chiar detalii legate de performanţele obţinute de Adams şi multe confirmări venite din partea unor experimentatori din diferite ţări.

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

S (Back to Top)

Sfântul Graal

de la misterywisemisterywise 17 Apr 2013 06:28

Sferele Canelate

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:25

Sferele Gigantice de Piatră

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:31

Societatea celor Nouă Necunoscuți

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:16

Conform tradiţiei indiene, împăratul Asoka, care a domnit începând cu anul 273 î.C., fiind convertit la budism, a contribuit la răspândirea acestei religii în India, Malaezia, Ceylon şi Indonezia, Nepal, Tibet, China şi Mongolia. Asoka, fiul cel mic al primului unificator al Indiei, Chandragupta, era o fire ambiţioasă, aşa încât a pornit să cucerească regatul Kalinga (ce se întindea de la Calcuta la Madras). Bun tactician, el a zdrobit oastea inamică, provocând peste 100.000 de victime, dar la vederea masacrului, Asoka a fost atât de impresionat, încât a renunţat la orice ambiţii expansioniste.
Dezgustat de ororile războaielor, a făcut ca întreaga ştiinţă să devină secretă. Sub domnia sa, cercetări mergând de la structura materiei până la tehnici de psihologie colectivă au fost încredinţate spre păstrare şi dezvoltare Societăţii celor Nouă Necunoscuţi. Unii cercetători ai istoriei societăţilor secrete sunt de părere că această organizaţie s-ar fi perpetuat până în zilele noastre. Dintre primii europeni care au încercat să-i pătrundă tainele, Jacolliot, consul al Franţei la Calcuta în timpul celui de-al doilea imperiu francez, menţiona o serie de tehnici deţinute de cei nouă, de neimaginat în 1860, ca de exemplu sterilizarea prin folosirea radiaţiilor şi războiul psihologic. Semnificativ este faptul că la mijlocul secolului XIX, Yersin, colaborator apropiat al lui Pasteur şi Roux, a afirmat că în timpul unei călătorii făcute la Madras (India) a avut acces la anumite surse de informaţie străvechi ce i-au permis ulterior punerea la punct a serurilor împotriva ciumei şi a holerei.
Prima mediatizare a legendei s-a realizat prin publicarea, în 1927, a cărţii lui Talbot Mundy, care a lucrat timp de 25 de ani pentru Poliţia engleză din India. Conform afirmaţiilor sale, reluate de Louis Pauwels şi Jacques Bergier în lucrarea ’’Dimineaţa magicienilor’’, Cei Nouă Necunoscuţi folosesc un limbaj sintetic, fiecare fiind în posesia unei cărţi ce este mereu reactualizată, care conţine expunerea amănunţită a unei ştiinţe. Se pare că ştiinţa sacră aflată în posesia respectivei societăţi secrete cuprinde domenii extrem de actuale: 1.Tehnica propagandei şi războiului psihologic; 2.Fiziologia subtilă; 3.Microbiologia; 4.Transmutaţia metalelor; 5.Mijloace de telecomunicaţie; 6.Antigravitaţia; 7.Cosmogonia; 8.Aplicaţii ale luminii; 9.Sociologia, ce conţine legile evoluţiei societăţilor omeneşti şi permite anticiparea progresului şi decăderii lor.
Prima carte este consacrată tehnicilor de propagandă şi de război psihologic. Oficial, tehnicile de psihologie a limbajului încep să se cristalizeze în Occident abia după cel de al doilea război mondial. A doua carte este consacrată fiziologiei şi furnizează, printre altele, mijlocul de a ucide un om prin simpla atingere, prin inversiunea influxului nervos. Se presupune că judo s-ar fi născut din scurgerile de informaţii din această sursă.
Manifestările exterioare ale celor Nouă Necunoscuţi sunt rare. Una dintre ele este legată de destinul uimitor al unuia din cei mai misterioşi oameni ai Occidentului: papa Silvestru al II-lea, cunoscut sub numele de Gerbert d’Aurillac. Născut la Auvergne în 920 şi mort în 1003, Gerbert a fost călugăr benedictin, profesor la Universitatea din Reims, arhiepiscop de Ravenna şi papă, prin graţia împăratului Othon al III-lea. După ce a stat o vreme în Spania, a făcut o misterioasă călătorie în Indii, unde a deprins nişte cunoştinţe care i-au stupefiat pe cei din anturajul lui. Printre altele, ţinea la palat un cap de bronz care răspundea cu DA sau NU la întrebările ce i se puneau despre politică şi despre situaţia generală a creştinătăţii. Capul a fost distrus la moartea lui, iar cunoştintele obţinute prin el ascunse cu grijă.
Realitatea existenţei unor persoane ce păstrează o ştiinţă tainică şi veritabilă a fost confirmată de Jacques Bergier, care a lucrat ca asistent al lui Andre Helbronner şi a făcut cercetări în domeniul radioactivităţii. El povesteşte cum, în iunie 1937, a primit vizita unui personaj misterios, ce s-a prezentat sub pseudonimul Fulcanelli şi care l-a pus în gardă cu cercetările din domeniul energiei nucleare:
’’Domnul Andre Helbronner, al cărui asistent sunteţi, cred, este în căutarea energiei nucleare. Domnul Helbronner a binevoit să mă ţină la curent cu unele rezultate obţinute şi în special cu apariţia radioactivităţii corespunzătoare poloniului, atunci când un filament de bismut este volatilizat de o descărcare electrică în deuteriu la înaltă presiune. Sunteţi foarte aproape de reuşită, ca de altfel încă vreo câţiva savanţi contemporani. Pot să-mi permit să vă pun în gardă? Lucrările cărora vă consacraţi dvs. şi colegii dvs., sunt teribil de primejdioase. Nu numai pe dvs. vă pun în pericol. Sunt de temut pentru întreaga omenire. Eliberarea energiei nucleare este mai uşoară decât credeţi. Iar radioactivitatea artificială produsă poate să otrăvească atmosfera planetei în câţiva ani. În plus, din câteva grame de metal se pot fabrica explozivi atomici şi culca la pământ oraşe întregi. Vă spun foarte direct: alchimiştii ştiau asta de mult timp.’’
Bergier încercă să-l întrerupă revoltându-se: alchimiştii şi fizica modernă! Era cât pe ce să devină sarcastic, când amfitrionul îl întrerupse:
’’Ştiu ce o să-mi spuneţi, dar e lipsit de interes. Alchimiştii nu cunosc structura nucleului, nu cunosc electricitatea, n-aveau nici un mijloc de detecţie. N-au putut opera aşadar nici o transmutaţie, deci niciodată n-au putut elibera energia nucleară. N-am să încerc să vă dovedesc ceea ce am să vă spun acum, dar vă rog să i-o repetaţi domnului Helbronner: nişte aranjări geometrice de materiale extrem de pure sunt suficiente spre a dezlănţui forţele atomice, fără a fi nevoie să se utilizeze electricitatea ori tehnica vidului. Mă voi mărgini apoi să vă citez ceva scurt.’’
Omul luă de pe birou cartea lui Frederic Soddy, L’interpretation du Radium, o deschise şi citi:
’’Cred că au existat în trecut civilizaţii care au cunoscut energia atomului şi pe care o proastă întrebuinţare a acestei energii le-a distrus în totalitate.’’ Pe urmă reluă:
’’Vă cer doar să admiteţi că vreo câteva tehnici parţiale au supravieţuit. Vă mai cer să reflectaţi la faptul că alchimiştii amestecau în cercetările lor preocupări morale şi religioase, în timp ce fizica modernă s-a născut în secolul al XVIII-lea din amuzamentul câtorva nobili şi al câtorva libertini cu dare de mână. Ştiinţă fără conştiinţă… Am crezut că fac mai bine avertizând, pe ici-pe colo, câţiva cercetători, dar n-am nici o speranţă de a vedea avertismentul meu dând roade. În rest, n-am nici o nevoie să sper.’’
Bergier avea să păstreze în auz pentru totdeauna sunetul acelui glas precis, metalic şi demn. Îşi permise să pună o întrebare:
’’Dacă chiar dumneavoastră sunteţi alchimist, domnule, nu-mi vine să cred că vă petreceţi timpul încercând să fabricaţi aur. De un an de zile încerc să mă documentez cu privire la alchimie şi dau tot peste şarlatani sau peste nişte interpretări ce-mi par fanteziste. Dumneavoastră, domnule, aţi putea să-mi spuneţi în ce constau cercetările dumneavoastră ?’’
’’Îmi cereţi să rezum în patru minute, patru mii de ani de filozofie şi eforturile mele de o viaţă. Îmi cereţi, pe lângă asta, să traduc într-un limbaj clar nişte concepte pentru care limbajul clar nu este făcut. Pot totuşi să vă spun următoarele: ştiţi desigur că, în ştiinţa oficială progresistă, rolul observatorului devine din ce în ce mai important. Relativitatea, principiul de incertitudine vă arată în ce măsură observatorul intervine astăzi în fenomene. Secretul alchimiei este acesta: există un mijloc de a manipula materia şi energia încât să se producă ceea ce oamenii de ştiinţă contemporani ar numi un câmp de forţă. Acest câmp de forţă acţionează asupra observatorului şi-l pune într-o situaţie privilegiată faţă de univers. Din acest punct privilegiat, el are acces la nişte realităţi pe care spaţiul şi timpul, materia şi energia, ni le maschează îndeobşte. Asta numim noi Opus Magnum.’’
’’Şi piatra filozofală? Fabricarea aurului?’’
’’Nu sunt decât aplicaţii, cazuri particulare. Esenţialul nu este transmutaţia metalelor, ci aceea a însuşi experimentatorului. E un vechi secret pe care doar câţiva oameni pe secol îl regăsesc.’’
’’Şi ce se poate întâmpla cu ei atunci?’’
’’Poate am să aflu într-o zi.’’
Omul cunoscut sub numele de Fulcanelli a dispărut cu desăvârşire după război, iar toate încercările lui Bergier de a-l regăsi au eşuat. După toate aparenţele, acesta s-a alăturat expediţiei organizate de Marconi în jungla sudamericană, al cărei principal scop a fost întemeierea unui oraş secret de înalt nivel tehnologic. Afirmaţiile acestuia au fost însă confirmate pe deplin atunci când, în reactorul atomic al lui Enrico Fermi, a avut loc prima reacţie controlată în lanţ, ca rezultat al unei combinaţii geometrice de cuburi de U235 şi de grafit, fără a se folosi curentul electric şi tehnica vidului.
De asemenea, într-un discurs pronunţat la Cambridge, în iulie 1946, cu ocazia sărbătoririi tricentenarului naşterii lui Isac Newton, savantul atomist Da Costa Andrade se arăta convins că descoperitorul legii atracţiei universale a făcut parte din acei iniţiaţi care şi-au transmis unul altuia de-a lungul secolelor taina materiei şi a forţei ascunse în ea, dar nu oferise lumii decât o infimă parte din ceea ce cunoştea: ’’Nu pot spera să-i conving pe sceptici că Newton avea puteri de profeţie sau vreo viziune specială care i-ar fi revelat energia atomică, dar voi spune, pur şi simplu că frazele pe care vi le voi cita depăşesc cu mult, în mintea lui Newton, atunci când vorbeşte despre transmutaţia alchimică, îngrijorarea cu privire la vreo tulburare a comerţului mondial în urma sintezei aurului.’’
Pentru a-şi susţine poziţia, Da Costa l-a citat chiar pe Newton: ’’Practica alchimiei şi maniera în care mercurul poate fi astfel impregnat a fost păstrată secretă de cei care o ştiau şi constituie, probabil, o poartă spre ceva mult mai nobil decât fabricarea aurului. Dar aceste cunoştinţe nu trebuie difuzate, căci dacă scrierile lui Hermes Trimegistul sunt adevărate, lumea întreagă ar fi ameninţată de o gravă primejdie. În afară de ştiinţa transmutării metalelor există şi alte arte, în măsura în care vorbele marilor maeştri nu sunt simple lăudăroşenii. Doar ei cunoşteau aceste taine. Dacă am urcat atât de sus, e fiindcă mă aflam pe umerii unor uriaşi.’’
Iar Atterbury, contemporan cu Newton, afirma: ’’Modestia ne învaţă să vorbim cu respect la adresa Celor Vechi, mai ales atunci când nu le cunoaştem perfect lucrările. Newton, care le ştia aproape pe de rost, avea pentru ei cel mai mare respect şi-i considera bărbaţi de geniu şi cu un spirit superior, care-şi duseseră descoperirile de tot felul mult mai departe decât ni se pare nouă în prezent, din ce a mai rămas din scrierile lor. Sunt mai multe lucrări antice pierdute decât păstrate şi poate noile noastre descoperiri nu valorează cât anticele noastre pierderi.’’
Un alt caz elocvent este cel al lui Jean Frederic Schweitzer, zis Helvetius, violent adversar al alchimiei, care a primit vizita unui străin în dimineaţa zilei de 27 decembrie 1676. Era un bărbat cu o înfăţişare cinstită şi gravă şi cu un chip autoritar, îmbrăcat cu o simplă mantie. Întrebându-l mai întâi pe Helvetius dacă credea în piatra filosofală, la care celebrul doctor răspunse negativ, străinul deschise o cutie de fildeş ce conţinea trei bucăţi dintr-o substanţă asemănătoare sticlei sau opalului. Proprietarul cutiei declară că aceea era faimoasa piatră şi că putea produce cu o cantitate atât de mică, douăzeci de tone de aur. Helvetius luă un fragment în mână şi mulţumindu-i vizitatorului pentru amabilitate, îl rugă să-i dea şi lui o bucăţică. Alchimistul refuză pe un ton brusc, adăugând ceva mai curtenitor că nu s-ar putea despărţi de vreo fărâmă din acel mineral nici pentru toată averea lui Helvetius, dintr-un motiv pe care nu-i era îngăduit să-l divulge. Rugat să-i furnizeze dovada spuselor sale realizând o transmutaţie, străinul răspunse că va reveni peste trei săptămâni şi-i va arăta lui Helvetius un lucru care-l va uimi. Reveni punctual în ziua stabilită, dar refuză să opereze, afirmând că-i era interzis să dezvăluie secretul. Consimţi totuşi să-i dea lui Helvetius o bucăţică din piatră, nu mai mare decât un bob de muştar. Şi cum doctorul îşi exprima îndoiala că o cantitate atât de infimă ar fi putut produce vreun efect, alchimistul rupse bucăţica în două şi i-o întinse pe cealaltă, spunând: ’’Chiar şi numai atât ajunge.’’
Savantul nostru trebui să mărturisească atunci cum, la prima vizită a străinului, izbutise să-şi însuşească nişte fărâme din piatră şi că ele preschimbaseră plumbul nu în aur, ci în sticlă. ’’Ar fi trebuit să le protejaţi cu ceară galbenă’’, răspunse alchimistul, ’’aşa ar fi pătruns mai bine plumbul şi l-ar fi transformat în aur’’. Omul promisese să revină a doua zi dimineaţă, dar nu mai veni, aşa încât Helvetius se hotărâ să încerce chiar el transmutaţia. Topi trei drahme de plumb, înveli piatra în ceară şi o lăsă să cadă în metalul lichid. Acesta se preschimbă în aur! L-a dus imediat la un aurar, care declară că era cel mai fin aur pe care-l văzuse vreodată şi voi să-l cumpere cu 50 de florini uncia. Încheindu-şi relatarea, Helvetius spune că lingoul de aur rămase tot în posesia sa, dovada tangibilă a transmutaţiei. Vestea se răspândi cu iuţeala fulgerului. Spinoza, care nu poate fi socotit un naiv, se interesă de chestiune şi îi făcu o vizită aurarului care expertizase aurul. Relatarea lui confirmă pe deplin afirmaţiile lui Helvetius. Aurarul, Brechtel, îşi cunoştea foarte bine meseria, de vreme ce bătea monede pentru ducele de Orania.

Sodoma și Gomora

de la misterywisemisterywise 25 Mar 2013 07:56

Stâlpul de Fier din Delhi

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:21

Statuia lui Zeus din Olympia

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:06

Statuia lui Zeus este una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, sculptată după tehnica criselefantină, în fildeș ornat cu aur și având o structură internă din lemn. Statuia, cu o înălțime estimată la aproximativ 12 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.C. în orașul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu. Se crede că în anul 394 A.D. statuia a fost transportată la Constantinopol, unde a fost distrusă de un incendiu în anul 475. În 1958 a fost descoperit la Olympia și atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii și au putut fi identificate câteva din tehnicile de lucru (ulterior atelierul a fost transformat într-o bazilică creștină, în prezent ruinată).

harta coordonate: 37°38′16.3″N 21°37′48″E

Statue_of_Zeus
GreciaOlympiaZeus
ZeusElis

Statuile din Insula Paștelui

de la misterywisemisterywise 13 Mar 2013 17:43

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

T (Back to Top)

Talismane

de la misterywisemisterywise 22 Mar 2013 07:56

Templul zeiței Artemis din Efes

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:06

Templul zeiței Artemis din Efes (în greacă: Artemision, latină: Artemisium), cunoscut și ca ’’Templul Dianei’’, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat în anul 550 î.C. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian. Templul zeiței Artemis din Efes se află 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul original, considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au rămas decât puține relicve.

harta coordonate: 37°56′59″N 27°21′50″E

Temple_of_Artemis
Artemis_Ephesus
Artemisephesus

Teotihuacan

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:02

Categorii: civilizații dispărute

Triunghiul Bermudelor

de la misterywisemisterywise 13 Mar 2013 17:48

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

U (Back to Top)

UFO construite de om

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:22

Conform cronicei ufologiste, fenomenul OZN a luat naştere în data 24 iunie 1947, odată cu evenimentul la care a fost martor pilotul Kenneth Arnold, ce a observat zborul unei escadrile de discuri volante în zona vestică a frontierei americano-canadiene. Raportul său de zbor a fost primul dintr-o lungă serie de observaţii, care continuă chiar şi în prezent, de-a lungul timpului fiind constituite peste 4000 de grupuri de investigare a fenomenului. Reacţia oficialităţilor a fost, în principal, aceea de discreditare a tuturor aspectelor legate de apariţiile OZN, în timp ce majoritatea investigatorilor particulari au pus originea OZN-urilor, popularizate şi sub termenul vulgar de farfurii zburătoare, pe seama unor ipotetice civilizaţii extraterestre.
Există însă şi cercetători care au susţinut şi continuă să susţină varianta originii terestre a discurilor volante. Să fie întâmplător faptul că doar după trei ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, începând cu anul 1948 (care a consacrat celebrul ordin al aviaţiei militare americane ’’Interceptaţi, dar nu trageţi!’’), piloţii avioanelor de luptă au fost deseori sfidaţi de obiectele zburătoare neidentificate ce survolau spaţiul aerian al SUA? De ce nu a autorizat Air Force deschiderea focului asupra misterioşilor invadatori? Frica de eventualele represalii? Proteste diplomatice din partea unei puteri necunoscute, care posedă, probabil, cel mai mare secret al tuturor timpurilor? Veneraţie tehnologică dictată de ignoranţă sau diversiune dictată de circumstanţe?
În pofida existenţei unei mari diversităţi de idei şi opinii, un aspect asupra căruia se pare că a căzut de acord marea majoritate a ufologilor este acela conform căruia toate guvernele ascund informaţiile referitoare la OZN-uri. De ce? În cazul ipotezei originii extraterestre a acestora, un motiv plauzibil l-ar putea constitui însăşi imposibilitatea admiterii oficiale a existenţei unei civilizaţii ’’străine’’, ce se infiltrează permanent în lumea noastră. Dincolo însă de speculaţiile mai mult sau mai puţin întemeiate, ce s-au făcut şi se fac pe tema existenţei altor fiinţe inteligente în Univers, ipoteza conform căreia straniile aeronave nu reprezintă altceva decât realizări ultramoderne în cadrul unor proiecte guvernamentale secrete pare a fi cea mai logică.

UFO în texte antice

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:21

La sfârşitul secolului XIX a fost editat în Anglia un volum ciudat, în care autorul, Scot Elliott, descrie în detaliu un tip de disc zburător sau de navă spaţială, care se presupune că era folosit în dispăruta Atlantidă:
’’Mijloacele de locomoţie ale atlanţilor erau minunate, căci maşina zburătoare… era atunci un fapt împlinit… Acesta nu era un mijloc de transport pentru oamenii obişnuiţi. Sclavii, servitorii şi masele de lucrători trebuiau să meargă pe jos sau să călătorească în căruţe grosolane trase de animale ciudate. Navele aeriene erau cam ceea ce sunt astăzi caleaşca sau mai degrabă yahtul particular, căci ele trebuie să fi fost foarte costisitoare. Aceste nave erau în general cu două locuri, uneori cu şase sau opt. Când războiul şi nenorocirile sunară sfârşitul Vârstei de Aur, nave de război care puteau să se deplaseze în aer, înlocuiau din ce în ce mai mult navele maritime, deoarece ele erau în mod firesc nişte mecanisme de distrugere mult mai eficiente. Acestea erau construite pentru a transporta 50-100 de războinici.
Vimanele erau făcute din lemn sau din metal. Primele erau făcute din lemn şi scândurile folosite erau extrem de subţiri, dar în ele se injecta o substanţă care le micşora greutatea şi le făcea deosebit de rezistente în acelaşi timp. Când se folosea metalul, acesta era în general un aliaj din două metale albe şi unul roşu. Aliajul era alb ca aluminiul şi chiar mai uşor decât el. Pe scheletul unei nave aeriene se întindea o foaie mare din acest metal, care era apoi bătut cu ciocanul şi sudat electric când trebuia. Dar fie că erau din lemn sau din metal, suprafaţa lor era în aparenţă dintr-o singură bucată, fără suduri vizibile, perfect netedă şi lucioasă şi străluceau în noapte ca şi cum ar fi fost acoperite cu o zugrăvire luminoasă.
Cea mai interesantă pare să fi fost metoda de propulsie. La început, se pare că vrill-ul personal a furnizat forţa motrice, dar această metodă a fost înlocuită mai târziu printr-o forţă care, deşi de un tip necunoscut, acţiona asupra aparatelor mecanice. Aceasta forţă, care n-a fost încă descoperită de ştiinţă, era de natură eterică.’’
De asemenea, în lucrarea ’’Universul secret din Mu’’, James Churchward povesteşte că în timpul unei călătorii în India, efectuată la sfârşitul secolului trecut, a avut ocazia să examineze vechi manuscrise hinduse, despre care preoţii îi spuseseră că era vorba de nişte copii ale unor arhive dintr-un templu ce dăinuia dinainte de civilizaţia indiană:
’’…Un desen cuprinzând instrucţiuni pentru construcţia maşinii zburătoare şi a motorului său. Mijlocul de propulsie era luat din atmosferă într-un mod simplu şi puţin costisitor. Motorul semăna puţin cu turbina noastră actuală şi odată pus în mişcare, nu se mai oprea deloc, până nu era oprit. Dacă nu, el continua să se învârtească până ce piesele sale se uzau. Aceste nave zburătoare puteau să facă înconjorul Pământului fără să se oprească, până ce mecanicul său se epuiza. Autonomia lor de zbor era nelimitată, sau mai degrabă limitată numai de gradul de uzură al metalului. Am găsit texte ce vorbeau de zboruri care acopereau fără escală peste 5000 de km. Toate textele care fac aluzie la aceste maşini zburătoare, indică foarte precis că ele erau autonome şi că zburau prin ele însele. Nu aveau nevoie de carburant.’’

Upanishadele

de la misterywisemisterywise 20 Mar 2013 06:43

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

V (Back to Top)

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

W (Back to Top)

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

X (Back to Top)

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

Y (Back to Top)

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

Z (Back to Top)

Zidurile Babilonului

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:10

Zidurile din Bimini

de la misterywisemisterywise 25 Jan 2013 14:01

Zidurile din Bimini (sau Zidul din Bimini, Zidul Bimini, Drumurile din Bimini sau Drumul Bimini) (engleză: Bimini Road sau Bimini Wall) sunt o serie de formațiuni subacvatice descoperite în 1968.[Bibliography item 1 not found.] Ulterior au fost descoperite în zona Bahamas alte zeci de șosele subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură[Bibliography item 2 not found.]. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat existența a numeroase ansambluri de clădiri, șosele și fortificații scufundate în zona Bahamas (Bahamas Banks, Andros, Bimini, etc.), unele din clădiri fiind piramide, domuri gigantice, porturi sau platforme pe care se aflau cu mii de ani în urmă temple și bastioane. Lângă Bimini s-a găsit în apă un trunchi de piramidă cu dimensiunile bazei mici de 54x42 m, jumătatea inferioară fiind îngropată în nisip, în apropiere aflându-se un drum lat de 4 m și câteva coloane răsturnate.

harta: coordonate: 25.76N 79.28V

harta_zonei_Bimini
insula_Bimini
satellite_view_Bimini

%%linked_title%% — %%first_paragraph%% [[/module]]

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License