Fuziunea la rece

Una din cele mai remarcabile tehnologii o reprezintă fuziunea la rece, ce poate deschide un viitor cu adevărat luminos pentru întreaga omenire. În iunie 1992, reporterul agenţiei Associated Press, Ike Flores, a publicat un articol dedicat sub genericul ’’Fuziunea la rece poate declanşa o reacţie în lumea ştiinţifică’’, în care arăta că puternicele imperii ale baronilor petrolului ar fi ameninţate cu dispariţia de această formă extrem de ieftină şi nepoluantă de producere a energiei:
’’Un om de ştiinţă din Orlando aşteaptă reacţia oamenilor ştiinţă din lumea întreagă la anunţul reuşitei unui proces de fuziune controlat. Fizicianul din domeniul nuclear dr. Nelson Ying, a declarat că a obţinut de 100.000 de ori mai multă energie decât cea consumată şi că procesul este repetabil. Un proces eficient de fuziune la rece poate fi folosit pentru producerea de energie ieftină şi pentru rezolvarea uneia dintre cele mai mari probleme ale omenirii.’’
El a început cercetările în noiembrie 1989, după ce alţi doi chimişti de la Universitatea din Utah au susţinut că obţinuseră fuziunea la rece. Oricum, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au avut rezultate nesemnificative în încercarea de a reface experimentele chimiştilor Stanley Pons şi Martin Fleischmann. Chiar şi cei care au avut unele rezultate nu au putut să repete procesul de fuziune la rece. Anunţul lui Ying poate redeschide controversa referitoare la afirmaţii similare care nu au fost susţinute practic.
Ying, care este profesor la Universitatea din Florida şi preşedinte al corporaţiei Quantum Nucleonics din Orlando, susţine că împreună cu colaboratorul său, Charles W. Shults III, a pus la punct un proces de fuziune la rece pe care a reuşit să-l repete de 102 ori în circa trei ani.

Categorii: știință și tehnică

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License